Calcul renal/biliar/glanda salivară – analiza fizică și chimică

Calculii se pot dezvolta din mai multe motive, dar cea mai frecventă cauză este apariția unei concentrații ridicate a unei substanțe chimice în urină, bilă sau salivă, care precipită și formează cristale. Acest lucru se poate întâmpla atunci când o persoană produce și excretă o cantitate excesivă din acea substanță chimică. În funcție de perioada de timp în care se formează, de tipul de substanță care cristalizează, precum și de locul unde se formează, calculii au caracteristici fizice și chimice diferite.

Calculii renali pot avea formă rotundă, ascuțită, orizontală, neregulată, cu ramuri. Pot varia ca mărime de la un grăunte de nisip până la o minge de golf mai mare. Compozitia calculilor depinde de substanțele chimice prezente în exces. Poate fi un singur compus chimic sau pot conține diferite substanțe chimice în diferite straturi. Litiaza renală este una dintre cele mai frecvente tulburări ale tractului urinar.

Dintre factorii care pot determina apariția calculilor urinari, enumerăm: infecție a tractului urinar, anomalii ale structurilor rinichilor și/sau ale tractului urinar, care pot determina împiedicarea curgerii urinei și depunerea cristalelor, conducând la formarea calculilor, tulburări renale, cum ar fi rinichi polichistic. Tipurile comune de calculi renali includ: oxalat de calciu, fosfat de calciu, acid uric, struvite (fosfat de amoniu și magneziu) asociate cu o infecție bacteriană

Calculii mai puțin frecvenți includ: calculi de cistină, asociați cu un exces moștenit de excreție a cistinei, calculi din medicamente, cum ar fi indinavir, triamteren, guaifenesin, atazanavir și medicamente cu sulf.

Testul efectuează o analiză a calculilor renali, biliari sau salivari pentru a determina compoziția lor chimică. De asemenea, se notează caracteristicile fizice, precum: dimensiunea, forma, greutatea, culoarea, textura.