Campylobacter jejunii Ac IgA

Genul Campylobacter include bacili Gram-negativi, mici, nesporulați, cu formă curbată sau asemănătoare literei „S”, care se dezvoltă în condiții de microaerofilia, cu concentrații de oxigen de 5-10%.

Aceste bacterii sunt întâlnite frecvent în mediul natural, fiind prezente în tractul intestinal al mai multor specii de mamifere (porci, vaci, capre, oi, câini, pisici, rozătoare) și păsări (pui, curcani), dar și în apa contaminată cu materii fecale. Campylobacter fetus poate fi găsit și în tractul genital al acestor animale, în placentă și în conținutul gastric al avortonilor.

În multe țări dezvoltate, Campylobacter jejuni este una dintre principalele cauze ale bolilor diareice bacteriene și apare de obicei vara, din cauza ingestiei de alimente insuficient preparate. Cazurile severe de enterită cu Campylobacter jejuni au fost asociate cu consumul de lapte nepasteurizat și cu defecțiuni în sistemele de canalizare. Carnea insuficient gătită, în special carnea de pui, este de asemenea un factor de risc.

Mecanismul de transmitere al infecției la oameni nu este pe deplin înțeles, iar manifestările clinice ale enteritei cauzate de Campylobacter jejuni sunt similare cu cele ale altor agenți patogeni care cauzează diaree acută, cum ar fi Salmonella și Shigella.

Simptomele infecției apar după o perioadă de incubație de până la o săptămână. Campylobacter jejuni invadează și distruge celulele epiteliale, afectând în principal jejunul și ileonul, dar infecția se poate extinde și la colon și rect.

În cazuri grave, infecția poate duce la enterită difuză, hemoragică, edematoasă și exudativă. Infiltratele inflamatorii conțin neutrofile, celule mononucleare și eozinofile. Dacă infecția se răspândește în sânge, pot apărea complicații pe termen lung, cum ar fi artrita și sindromul Guillain-Barré.

* Test disponibil doar la sediul central din or. Chișinău, str. Gheorghe Asachi, 42.