Osteocalcina

Osteocalcina este o proteină necolagenică mică, sintetizată aproape exclusiv de osteoblaste (celulele care formează os) și, într-o măsură mai mică, de odontoblaste (celule implicate în formarea dentinei). Este dependentă de vitamina K pentru carboxilarea reziduurilor de acid glutamic, proces esențial pentru capacitatea sa de a se lega de hidroxiapatită în matricea osoasă.

Aproximativ 10–30% din osteocalcina produsă de osteoblaste este eliberată direct în circulația sanguină, restul fiind încorporat în os. Deoarece are un timp de înjumătățire scurt (aprox. 4–8 minute), nivelul seric reflectă în timp real activitatea osteoblastică și procesul de formare osoasă.

Pe lângă rolul său structural, osteocalcina a fost implicată și în reglarea metabolismului energetic — există dovezi că formele necarboxilate pot influența secreția de insulină, sensibilitatea la insulină și metabolismul adipos, sugerând un rol endocrin al osului.

Factori care pot influența nivelul osteocalcinei:

• Vârstă: valori crescute la copii și adolescenți în perioada de creștere, scădere graduală la adult, creștere secundară în osteoporoza postmenopauză.

• Status hormonal: estrogenii scad, iar hormonii tiroidieni, hormonul paratiroidian (PTH) și vitamina D pot crește sinteza osteocalcinei.

• Afecțiuni osoase: osteomalacie, boala Paget, fracturi recente, metastaze osoase cu componentă osteoblastică.

• Deficiență de vitamina K: determină creșterea formei necarboxilate, care este mai puțin legată de os și mai prezentă în circulație.

Utilitate clinică:

• Evaluarea metabolismului osos și a echilibrului dintre formarea și resorbția osoasă.

• Diagnostic și monitorizare în osteoporoză, boala Paget, hiperparatiroidism sau alte afecțiuni metabolice osoase.

• Monitorizarea eficienței tratamentelor pentru osteoporoză (terapii antiresorbtive sau anabolice).

• Evaluarea creșterii osoase la copii și adolescenți.