Magneziu seric (Mg)

Magneziul este un mineral esențial pentru funcționarea optimă a organismului, alături de calciu și fosfor. Aproximativ 70% din magneziu se regăsește în oase, iar restul se distribuie la nivelul celulelor și în spațiul extracelular. În circulația sanguină, o parte din magneziu este legată de proteine (circa 25%), iar restul se găsește sub formă liberă, ca ioni Mg²⁺, responsabili de numeroase procese fiziologice.

Împreună cu sodiu, potasiu și calciu ionic, magneziul are un rol important în excitabilitatea neuromusculară și în procesul de coagulare a sângelui. De aceea, monitorizarea concentrației de magneziu este esențială în cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare. Un nivel scăzut de magneziu poate accentua excitabilitatea cardiacă și poate agrava aritmiile, în timp ce un exces poate încetini conducerea impulsurilor la nivel cardiac.

La nivel celular, valorile magneziului sunt corelate cu cele ale potasiului și calciului. Deficitul unui element poate afecta absorbția și menținerea celorlalte. De exemplu, hipomagneziemia se asociază frecvent cu hipopotasemie, iar lipsa de magneziu poate interfera cu metabolismul calciului, ducând la hipocalcemie. Din acest motiv, în practică se recomandă evaluarea simultană a magneziului, calciului, potasiului și fosforului seric.

Magneziul este absorbit la nivelul intestinului subțire și este eliminat prin urină și materii fecale. Homeostazia sa este reglată de rata de absorbție intestinală și de funcția excretorie renală. În mod normal, aproximativ 95% din magneziu este filtrat glomerular și reabsorbit în tubii renali. Astfel, nivelurile anormale de magneziu sunt întâlnite frecvent la pacienți cu boli care afectează funcția renală sau absorbția intestinală.

Necesarul zilnic de magneziu pentru un adult este de aproximativ 300–350 mg, iar sursele alimentare bogate în magneziu includ:
✔ cereale integrale
✔ fasole, soia
✔ mere, banane
✔ carne și organe (ficat, rinichi, splină)