Analize anuale recomandate pentru menținerea sănătății
Sângele este o substanță incredibilă. Nu numai că transportă oxigen până la fiecare centimetru al corpului, ci transportă și hormoni, elimină deșeurile, ucide agenții patogeni și multe, multe altele. Dar cel mai bun lucru pe care îl puteți face cu sângele este să examinați cantitatea masivă de informații transportată în fiecare picătură. În mod ideal, toată lumea ar trebui să facă un set de analize o dată pe an pentru a-și verifica starea generală de sănătate. În funcție de istoricul medical al pacientului și scopul acestora, analizele de sânge sunt adesea incluse pentru a obține o diagnostică și pentru a ajuta la îmbunătățirea sănătății. Deși este recomandat să se efectueze analize de sânge cel puțin o dată pe an, pacienții care se confruntă cu simptome neobișnuite, care doresc să-și îmbunătățească sănătatea sau să reducă riscul de boli sau complicații ar putea dori să facă teste de sânge mai frecvent. În acest articol vom examina unele dintre cele mai frecvente teste de sânge care sunt recomandate.
Hemoleucograma completă – este cel mai frecvent test de sânge efectuat. Măsoară tipurile și numărul de celule din sânge, inclusiv globule roșii și albe și trombocite. Acest test este utilizat pentru a determina starea generală de sănătate, pentru a detecta tulburări și pentru a evalua starea nutrițională.
Eritrocitele sau celulele roșii din sânge (RBC) sunt produse în măduva osoasă și circulă în fluxul sanguin pentru a furniza oxigen celulelor dumneavoastră. Moleculele de oxigen se atașează la o proteină numită hemoglobină din RBC. Durata de viață a majorității RBC este de aproximativ 120 de zile, iar producția sănătoasă de RBC necesită fier, cupru, B12 și folat.
Leucocitele sau celulele albe din sânge (WBC) există în sânge, limfă și țesuturi ca sistemul natural de apărare al corpului. Ele ajută la protejarea de infecții și au un rol în inflamații și alergii. Există cinci tipuri diferite de leucocite, fiecare cu o funcție diferită: neutrofile, limfocite, bazofile, eozinofile și monocite.
Trombocitele sau entități implicate în coagularea sângelui (PLT) au un rol în coagulare. Acestea se unesc unele de altele pentru a închide și repara pereții lezați ai vaselor de sânge astfel oprind hemoragia.
VSH sau viteza de sedimentare a hematiilor măsoară rapiditatea sedimentării globulelor roșii într-un tub de testare pentru 60 minute. VSH este folosită pentru a ajuta la diagnosticarea diferitelor tipuri de boli inflamatorii, precum și la monitorizarea acestora.
Funcția ficatului și a rinichilor
Ficatul este responsabil pentru peste 500 de funcții vitale din organism și conține aproximativ 13% din volumul total al sângelui. Colesterolul este produs în ficat, iar proteinele sunt create pentru a echilibra volumul sanguin și distribuția lichidului în organism. Aceste proteine ajută, de asemenea, la reglarea coagulării sângelui și servesc la transportul hormonilor, colesterolului și sistemului imunitar în întregul corp. Fierul și glucoza sunt stocate în ficat pentru a produce viitoare globule roșii și energie.
Rinichii sunt filtre eficiente care elimină din organismul uman deșeuri și toxine, păstrând în același timp vitaminele, electroliții, hormonii și alte substanțe vitale. Rinichii joacă, de asemenea, un rol important în menținerea tensiunii arteriale, în promovarea producției de globule roșii și în activarea vitaminei.
Analize recomandate pentru a evalua funcția ficatului: ALT, AST, Bilirubina.
ALT și AST reprezintă enzimele de la nivelul hepatocitului (celula hepatica a ficatului). Ori de câte ori ficatul suferă iar celulele lui sunt distruse, aceste enzime sunt eliberate în sânge și concentrația lor crește. În cazul în care aceste enzime sunt crescute sunt reprezentate de infecții virale, insuficiență cardiacă, traumatisme hepatice.
Bilirubina – atunci când are loc moartea hematiilor (globulele roșii), produsul final de metabolizare este bilirubina, un pigment de culoare galbenă al cărui nivel semnifică distrugerea hematiilor. Bilirubina astfel formată circulă în sânge, fiind transportată la ficat împreună cu albumina. Supraproducția bilirubinei sau defectele de absorbție și de conjugare pot duce la hiperbilirubinemie neconjugată.
Este indicat ca periodic să evaluăm funcția rinichilor prin dozarea ureei serice, a creatininei și a acidului uric. Valorile crescute ale acidului uric pot determina apariția gutei (o forma dureroasă de artrită caracterizată de dureri articulare foarte mari), valorile crescute ale creatininei serice și ale ureei serice pot semnaliza o capacitate de filtrare scăzută a rinichilor, cu apariția unor complicații, printre care și insuficiența renală.
Glicemia
Glucoza este sursa primară de energie a corpului nostru. Este un ingredient necesar pentru menținerea funcției optime a organelor, mușchilor și sistemului nervos. Ori de câte ori mâncați ceva, sistemul digestiv descompune în componente mai mici, iar una dintre componentele majore este glucoza.
Ceea ce mâncați, cât de mult vă mișcați, dormiți și cantitatea de stres, toate influențează asupra nivelului zilnic al zahărului din sânge. Dacă tocmai ați mâncat o masă bogată în carbohidrați, amidon și/sau zahăr, glucoza din sânge va crește peste nivelul normal.
Glucoza, care se află în mod continuu în afara limitelor normale, poate duce la deteriorarea majoră a vaselor de sânge și a țesuturilor corpului. Aceste daune creează compuși toxici numiți produse finale de glicație avansată (AGE), care sunt biomarkeri implicați în îmbătrânirea și dezvoltarea, sau agravarea, a multor boli degenerative, cum ar fi diabetul, ateroscleroza, boala cronică de rinichi și boala Alzheimer.
Recoltarea corectă se face dimineața, pe nemâncate, deoarece, în cazul în care ați mâncat, valoarea glicemiei poate crește.
Insulina este un hormon proteic, sintetizat de pancreasul endocrin. Insulina joacă rolul cel mai important în metabolismul glucidelor și contribuie la reducerea glucozei în sânge; participă la transformarea glucozei în glicogen și la depozitarea glicogenului în ficat; la sinteza acizilor grași în ficat și ajută la descompunerea lipidelor din țesutul adipos, prin inhibarea lipazei intracelulare.
Insulina plasmatică este secretată în pancreas datorită concentrației crescute de glucoză în sânge, absorbția și metabolizarea glucozei de către celulele pancreatice fiind astfel intensificate.
Hemoglobina glicată este o fractie specifica a hemoglobinei A care se găsește la persoanele sănătoase și cele cu diabet zaharat. Este unul dintre testele recomandate pentru diagnosticarea prediabetului și a diabetului zaharat. Cantitatea de HbA1C este determinată direct de concentrația de glucoză din sânge. Pentru monitorizarea glicemiei unui pacient cu diabet de tip 2, se recomandă dozarea HbA1c o dată la 3 sau 4 luni. Dacă diabetul zaharat nu este ținut sub control, acest lucru va duce la creșterea nivelului hemoglobinei glicate.
Ionograma și Vitaminele
Vitaminele și mineralele sunt necesare pentru funcționarea, creșterea și dezvoltarea normală a celulelor.
Unele vitamine și minerale esențiale de testat includ: Vitamina D, Vitamina B12, Acidul Folic, Magnesiu, Fierul și Feritina.
Ionograma este o reprezentare grafică a ionilor din organism. Principalii ioni din organism, care sunt evaluați de ionogramă sunt: sodiu (Na), potasiu (K), clorul (Cl), magneziul (Mg) și calciul (Ca). Modificările din cadrul ionogramei pot furniza informații cu privire la afecțiuni renale, hepatice, neoplazice, musculare, digestive, endocrine.
Vitaminele liposolubile sunt stocate în grăsimi pentru utilizare ulterioară. Este important să testați nivelurile de vitamine solubile în grăsimi dacă luați doze mari pentru perioade prelungite de timp.
Vitamina B12 este necesară pentru producerea carbohidraților, a proteinelor și a unor aminoacizi și grăsimi. Are acțiune antianemică și favorizează echilibrul nervos.
Vitamina D este esențiala în formarea și menținerea în bună stare a oaselor și dinților. Ajută și la buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular.
Acidul folic / folatul / acidul pteroilmonoglutamic face parte dintr-un grup de vitamine, fiind cunoscut și ca Vitamina B9. Folatul, alături de vitamina B12, participă la sinteza de ADN și, mai departe, la maturarea eritrocitelor. Deficitul de folat poate apărea în cazul unui aport scăzut, în cazuri de malabsorbţie ca urmare a unor afecţiuni gastro-intestinale sau în sarcină. Existența unui deficit de acid folic poate determina anemia megaloblastică.
Fierul prezintă un rol important în transportul oxigenului către țesuturi, dar și pentru producerea de energie, pentru buna funcționare a mușchilor și a organelor. Aproximativ 70% din fierul organismului este legat de hemoglobină în celulele roșii din sânge.
Simptomele deficienței de fier (anemiei) includ: oboseala cronică, vertij, cefalee, slăbiciune musculara, dificultăți de concentrare, umflarea limbii, paloare faciala, mâini și picioare reci, amețeala, palpitații, dureri în piept.
Feritina este o proteina cu rol in stocarea fierului, poate stoca până la 4.500 de atomi de fier și se găsește în aproape toate celulele și în fluidele tisulare.
Nivelul de feritină este în general proporțional cu depozitele de fier ale organismului, fiind utilă în diagnosticul deficienței de fier. Determinarea feritinei, alături de fierul seric, saturația transferinei, capacitatea totală de legare a fierului și hemoleucogramă, este utilă în diagnosticul diferențial al anemiilor.
