Bilirubina indirectă

Bilirubina indirectă (neconjugată) este fracțiunea de bilirubină care rezultă din degradarea hemoglobinei și care circulă în sânge legată de albumină. Ea nu este încă procesată de ficat și, prin urmare, nu se dizolvă în apă.

Determinarea bilirubinei indirecte, alături de bilirubina totală și bilirubina directă, ajută la identificarea cauzei icterului și la evaluarea funcției hepatice și hematologice.

Medicul poate solicita această analiză pentru:

• diagnosticarea și monitorizarea bolilor hepatice (hepatite, ciroză, sindroame de insuficiență hepatică);
• evaluarea anemiilor hemolitice (distrugerea accelerată a globulelor roșii);
• depistarea unor afecțiuni genetice, precum sindromul Gilbert sau sindromul Crigler–Najjar;
• investigarea icterului neonatal și monitorizarea tratamentului;
• diferențierea între cauzele hepatice și extrahepatice ale icterului.

Creșterea nivelului de bilirubină indirectă poate fi asociată cu hemoliza, afectarea capacității ficatului de a metaboliza bilirubina sau cu unele boli ereditare.

Important de știut:

• Interpretarea se face împreună cu bilirubina directă și totală.
• Valorile pot varia în funcție de laborator și de metoda de lucru.
• Auto-interpretarea rezultatelor nu este recomandată.